Mod de functionare al anesteziei

Pentru realizarea anesteziei generale, se utilizează anestezia inhalatorie în combinație cu cea intravenoasa, dezvoltată in 1870. Agenții intravenosi obisnuiți include sedative, ca propofolul, care induce inconstiența, și opioidele, ca fentanyl, care reduc durerea. Aceste anestezice generale par să funcționeze prin afectarea impulsurilor nervoase din sistemul nervos.

In mod normal, impulsurile electrice ale creierului sunt un cor haotic, când diversele parți ale creierului comunică între ele. Această conectivitate ne ține treji și conștienți.

Dar când cineva este anesteziat aceste semnale devin calme și organizate, sugerând că diferite parți ale creierului nu mai comunică între ele.

Prin anesteziere, subsanțele anestezice administrate se conectează la un receptor specific din neuroni și țin membranele anumitor celule deschise, lasând astfel particulele incărcate negativ să treacă în celule. Incărcarea negativă crește din ce in ce mai mult și acționează ca un blocaj, ce nu mai permite neuronilor să transmită impulsuri electrice către corp, astfel este inhibată durerea.